- şpáclu
- s. n. (sil. -clu), art. şpáclul; pl. şpácluri
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
şpáclu
Look at other dictionaries:
şpaclu — ŞPÁCLU, şpacluri, s.n. Unealtă formată dintr o lamă triunghiulară de oţel cu mâner de lemn, folosită la netezit sau la răzuit tencuiala, chitul etc. – Din germ. Spachtel. Trimis de LauraGellner, 02.05.2004. Sursa: DEX 98 şpáclu s. n. (sil. clu) … Dicționar Român
şpăclui — ŞPĂCLUÍ, şpăcluiesc, vb. IV. tranz. A aplica, a răzui, a netezi cu şpaclul un strat subţire de ipsos, de chit etc. – Şpaclu + suf. ui. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 şpăcluí vb. (sil. clu ), ind. prez. 1 sg. şi 3 … Dicționar Român
şpăcluială — ŞPĂCLUIÁLĂ, şpăcluieli, s.f. 1. Faptul de a şpăclui. 2. Strat subţire de ipsos sau de chit care se aplică pe tencuială sau pe lemnărie cu ajutorul şpaclului. [pr.: clu ia ] – v. şpăclui. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român
